Prima pagină > jurnalisti si jurnalism > despre cinismul jurnalistilor si dreptul la informare al opiniei publice…

despre cinismul jurnalistilor si dreptul la informare al opiniei publice…

Constat cu parere de rau ca in ultimele trei zile, nu a fost jurnal de stiri sau gazeta care sa nu inceapa cu povestea uciderii lui Marian Cozma. Saptamana trecuta, aceleasi televiziuni si jurnale ne redau tot in prime-time si pe prima pagina povestea lui Gheorghe Lala, eroul de la Brasov.

Lasand la o parte faptul ca in timpul vietii lui Marian Cozma doar televiziunile si ziarele cu profil sportiv ii pomeneau numele, foarte pe scurt si pe repede inainte,  intre o stire despre tatuajul lui Mutu, oile lui Becali sau dansul din buric al lui Borcea si una cu verigheta lipsa a lui Paszkani si doar in ziua vreunui meci al nationalei de handbal, e dureros sa observ astazi cinismul jurnalistilor si mai ales sa inteleg mercantilismul lor.

Cinism, pentru ca in ziua in care s-a anuntat tragicul eveniment, toate televiziunile si-au trimis acasa la parintii lui Marian, in mare graba, „reporteri speciali” care sa transmita „interviuri la cald”. Toate televiziunile sosite la fata locului, au intrat pe rand in casa oamenilor si au bagat alte cutite in sufletele nenorocite ale unor parinti, …caci ce durere poate fi mai mare pentru un parinte decat sa isi piarda copilul? Ma intreb cum or fi decurs pregatirile transmisiilor in direct: „doamna Cozma, stati un pic, nu incepeti sa plangeti ca n’a intrat genericul!” sau „domnul Cozma, doamna regizor de transmisie vrea sa va roage sa va descheiati la nasturele de sus al camasii!”, sau „domnul Cozma trebuie sa va dam cu un pic de fond de ten pe frunte ca ne reflecta lumina proiectoarelor in obiectiv!”.

Mercantilism, pentru ca invariabil, in acele cateva minute in care era prezentat cazul, aceiasi regizori de transmisie bagau calupuri de publicitate aproape de durata maxim admisa de lege. Si ca dovada a decaderii presei, va invit sa spuneti care a fost diferenta in aceste zile intre televiziunile ce se auto-intituleaza profesioniste si OTV-ul multhulit de aceleasi televiziuni? Aseara, Dan Diaconescu anunta la OTV ca ofera 100.000 de Euro recompensa pentru prinderea suspectului principal de asasinatul lui Marian Cozma, despre care avea el informatii ca ar veni in Romania. Imediat dupa, a bagat un calup publicitar.

Cat despre profesionalismul editorilor… Am auzit zilele acestea ca recompensa de 1.000.000 de forinti oferita de politia maghiara pentru informatii ce pot duce la identificarea autorilor faptei ar fi intre 300.000 de Euro si 35.000 de Euro. Puteau inainte sa deschida gura sa caute pe internet cursul HUF-EUR si sa foloseasca o socotitoare, dar la ce bun? Dreptul la informare al opiniei publice e doar o vorba, ca multe altele. Important este banutul bun incasat pe reclamele difuzate pe seama nefericirii unor oameni…

Anunțuri
  1. 12/02/2009 la 16:27

    e greu de comentat, cu atat mai mult de mine cu cat sunt implicat in toata povestea asta. insa partial iti dau dreptate. a fost vb de rating si atat. oricum imaginatia ta cu stati nu plangeti ca nu a intrat genericul sau stati sa va dam cu pudra e gresita. iti spun ca am participat si eu la astfel de evenimete. eram constient ca sunt tv si ca trebuie sa transmit evenimentul, de cealalta parte eram constient ca sunt om si trebuie sa respect durerea celui de langa mine. pana la urma cred ca aici este povestea… depinde de la jurnalist la jurnalist, de la om la om. din pacate reporterii speciali trimisi acolo nu poat face mare lucru, ei sunt doar simpli executanti. insa oameni cum sunt catalin radu tanase, e mult spus oameni, dar ma rog. astia nu prea au simtiri, nu prea au dumnezeu… nu prea au nimic. asta mergea cu suc de ketchup dupa el si arunca la locul unui accident ca sa para toata povestea cat mai autentica. concluzia este aceeasi depunde de omul de la fata locului. om care poate sa respecte durerea celui de langa el… om care nu poate schimba insa politica editoriala a unui post de televiziune

  2. 13/02/2009 la 01:36

    Ma intreb, oare citora din cei care fac stiri le pasa de subiectul stirilor.

    Am avut un flash-back cu imaginea lui Dustin Hoffman intr’un film in care era reporter in vremea Watergate. Pasiune, nu dorinta ci nevoie de adevar, implicare. (nu ma intrebati cum se chema filmul, mi’e lene sa caut)

    Ce cauta oamenii astia in presa?

    Dar sa nu uitam ca cea mai bine platita persoana din mass-media, Andreea Marin, este exact genul „rasucit cutit in rana”. Probabil ca este greu pentru wannabe’s sa nu urmeze exemplul in speranta ca ii vor egala performantele financiare cindva.

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: