despre decizii luate in cunostinta de cauza

De un an si jumatate imi consum viata pe centura Bucurestiului.

Nuuuu, nu va ganditi la parcarile de tiruri turcesti… Va rooog! …Sa nu dam cinstea pe rusine si pacea pe galceava! 

Imi consum viata in masina mea, o ora si 20 de minute dus la servici si o ora si 20 intors acasa. Mersul dimineata din mahalaua Militarilor spre oras e o aventura. Mersul spre casa, seara, e o alta aventura. Traiesc zi de zi doua aventuri iar in week-end ma calmez… Am incercat s-o iau prin oras dar faceam o ora si 40 de minute dus si o ora si 40 de minute intors. Asa ca am luat o decizie, in cunostinta de cauza! Merg pe centura! Si am constatat ca m-am transformat intr-un catel al lui Pavlov, caci imediat ce ma sui in masina si imi stabilesc destinatia, imi fac traseul pornind cu varianta Soselei de Centura. Nu conteaza ca e duminica noaptea sau prima zi de Craciun, ca e vacanta sau zi de luni, eu plec pe centura. In loc sa pierd timpul la semafoare prefer sa merg intr-antaia, pe centura…